Jun 18 2012

Vârful Omu

Despre aspiraţii… de a ajunge mai sus… de a-ţi depăşi condiţia…

Am pornit în septembrie 2011 din Buşteni cu telecabina pentru a ajunge pe platoul munţilor Bucegi.

Imaginea Babelor şi a Sfinxului aşa cum sunt în realitate.

 

Cu toată eroziunea produsă de natură şi de natura umană.

Traseul către Vf Omu este de o potecă marcată foarte bine.

Drumul e accidentat dar spectaculos.

După un marş forţat (traseul e de 3 ore iar noi am făcut 2,5h dus-intors pentru a prinde ultima telecabină) am ajuns acolo sus.

http://www.cabana-omu.ro/


Feb 7 2012

Vf Şureanu

A trecut un an de când nu am mai scris pe blog.  Nu am mai putut…

Am revenit acum cu aceleaşi gânduri: “Vreau să trăiesc frumos!”

Anul trecut am mers din nou pe munţi şi aici voi prezenta Vf. Şureanu.

Munţii Şureanu sunt o grupă muntoasă a munţilor Şureanu-Parâng-Lotru.

Vf Şureanu are 2059 m, iar Vf (lui) Pătru 2130 m.

Am revenit în  aceste locuri pentru un tur in memoriam pentru Costică pentru că el mi-a arătat aceşti munţi.

Am dormit la Poarta Raiului

şi am privit spre cer.

Deşi era toamnă dimineaţa erau O (zero) grade, dar în timpul zilei era cald.

Am pornit însoţit de o vietate a locului, o căţeluşă, pe o cărare prăfuită

şi ne-am oprit în locul de unde a plecat Costică.

apoi am pornit spre vârf

fetele

Vârful Şureanu

 

Aceasta este o vedere din lateral de pe Vf Şureanu către domeniul schiabil.

 

 


Sep 16 2010

Vf Negrele şi cheile Buţii

Munții Retezat fac parte din Carpații Meridionali, grupa muntoasă Retezat-Godeanu. Se înalță între două depresiuni importante, Petroșani și Hațeg și între două râuri importante, Râul Mare, care îi delimitează la nord și est și Jiul de Vest, care îi delimitează la sud. Sunt înconjurați de Munții Țarcu la vest, Munții Godeanu, la sud-vest și Munții Vâlcan, la sud.

Am ales să merg către aceşti munţi la invitaţia unui prieten născut şi crescut în acea zonă, acum fiind şi el aşezat la casa lui de o bucovineancă.

Am plecat din Sebeş spre Obârşia Lotrului, un drum refăcut şi f bun 90% din distanţă, iar de acolo am mers spre Petroşani pe un drum distrus.

M-au surprins oraşele din Valea Jiului, prin mărimea lor şi prin faptul că aveau încă din construcţia lor rute ocolitoare, centuri.

Am înnoptat la Straja, renumita staţiune de schi, într-o cabană ce a trebuit deschisă cu “cheia oraşului”.

Pe seară am ieşit la o scurtă plimbare pentru a vedea locurile şi a identifica traseul pentru a doua zi.

A doua zi am purces la drum. Dimineaţă a fost ceaţă, dar s-a ridicat, însă vântul a mai bătut o vreme.

Am pornit prin staţiune, pe lângă unul din traseele de telescaun şi apoi am cotit pe traseul stabilit de noi. Încă de la început am întâlnit mulţi oameni la cules de afine, fructele aflându-se peste tot în această zonă.

Am traversat repede o porţiune de vale în care au loc fenomene meteorologice extreme şi unde câţiva oameni şi-au pierdut chiar şi viaţa.

Continuăm drumul nostru doar pe creastă.

După vreo 2 ore, de încălzire, stabilim să mergem pe vf Negrele şi să urmăm o turmă de oi pe care o văzusem.

Ne mai abatem de la drum, doar pentru că eu nu m-am orientat bine şi am depăşit o stână pe care o zărisem, dar continuăm.

După alte două ore, de traversat o vegetaţie abundentă – iarbă deasă şi înaltă, îmi completez rezerva de apă din izvoare puternice şi curate.

Ne oprim să mai şi mâncăm câte ceva – “pastă de somon”, dovlecei umpluţi, ananas şi la final un ceai, pentru că am fost crescuţi după obiceiul englezesc.

Cu puteri noi pornim spre vârf, unde zăbovim puţin, vedem turma de oi cum coboară sub noi şi stabilim ca întoarcerea să fie ” pe de-a dreptul” printr-o pădure aproape virgină.

Coborârea mă cam întrebuinţează, eram răcit, şi iată o ipostază după ce am traversat un pârâu foarte frumos din vale.

După pădurea asta tânără am luat-o pe o cărare pentru a ajunge într-o tabără făcută de americani ( că românilor nu le stă mintea la aşa ceva). E vorba de programul VIAŢA, dar din păcate am găsit doar rămăşiţele din ce a fost acel proiect de educaţie.

Cabana a fost preluată de “indienii” care culegeau fructe de pădure, iar în starea în care era nici nu am mai fotografiat-o.

Am ajuns pe seară înapoi la Straja şi am coborât în Lupeni, pentru cină (sarmale pentru cunoscători).

A doua zi am făcut un traseu jumătate cu maşina – până la locurile de vizitat, jumătate pe jos – în chei.

Pentru început am vizitat o pensiune cu păstrăvărie – un exemplu foarte bun despre cum poate omul să beneficieze de tot ce îi oferă natura – şi apoi am oprit la intrarea în Cheile Buţii (Parcul Naţional RETEZAT)

Cheile sunt foarte strâmte, dar accesibile şi pot fi parcurse desculţ sau încălţat cu ceva impermeabil 🙂

Am urcat apoi cu maşina câţiva kilometri pe un drum foarte bun pe care am văzut o familie de ciclişti cu un copil de mai putin de 3 ani cu ei, aşa că speranţe sunt!

Imi doresc să revin în