Jun 23 2010

Vârful Toaca

Masivul Ceahlău este unul din munţii cu cea mai mare importanţă turistică din Carpaţii Orientali. Este situat pe teritoriul judeţului Neamţ, la mică distanţă de oraşul Bicaz şi de lacul Izvorul Muntelui. La circa 900 de m altitudine se află staţiunea turistică Durău.

Ceahlăul are două vârfuri cu înălţimi foarte apropiate: Ocolaşul Mare (1907 m) şi Toaca (1904 m).

Am mai fost la Durău şi am urcat pe vf Toaca în vara anului 1998.

De atunci s-au schimbat multe: în staÅ£iunea Durău au apărut mai multe locuri de cazare  (am stat la căsuţă la o pensiune – 50 lei/zi căsuÅ£a), rezervaÅ£ia naturală e mult mai bine marcată, sunt panouri de informare, iar inainte de a începe ascensiunea am plătit o taxă de 5 lei ÅŸi am fost informaÅ£i de Salvamont despre trasee.

Oricum eram pornit pe un traseu Durău- Cabana Fântânele – Vf. Toaca – Cabana Dochia – Cascada Duruitoarea – Durău. AÅŸa că am pornit pe bandă roÅŸie până la Dochia ÅŸi am revenit pe cruce roÅŸie până în staÅ£iune.

Panourile indică 2h până la cabana Fântânele, traseul fiind abrupt, diferenţa de nivel de aprox 300m , cabana fiind la 1200m altitudine.

Acolo nu am găsit nici un cabanier, uşile erau deschise, iar afară un prieten păştea. Priveliştea e foarte frumoasă de pe platoul cabanei, mai ales că îţi tragi puţin şi sufletul după urcare (după cum am spus e partea cea mai abruptă până la vârf).

De aici am reîmprospătat rezerva de apă şi am pornit mai departe.

Pe traseu pe lângă marcajele de pe copaci sunt şi ţăruşi. În preajma ţăruşului 10 se află această formaţiune de piatră.

După încă o etapă de urcare se găseÅŸte un loc numit “La Morminte” ÅŸi acolo există o placă comemorativă în onoarea ostaÅŸilor români ce au apărat Å£ara în cel de-al doilea război mondial în locul “Curmătura” de pe muntele Ceahlău.

De aici drumul continuă sinuos cu câteva porţiuni de urcare mai pronunţată şi ajunge la Cuşma Dorobanţului, o formaţiune stâncoasă individualizată în peisaj.

Vegetaţia de la Cuşma Dorobanţului

Aici zona e mai netedă  şi am zăbovit puţin mai mult şi din păcate am adunat şi cel mai mult gunoi de pe traseu ( cutii de conservă, peturi, pungi, ambalaje de biscuiţi,etc.). Cu un sac de gunoi deja umplut am pornit la drum încurajat şi de natură care mi-a arătat că nu se lasă învinsă de greutăţi:

De la  această altitudine vegetaÅ£ia devine subalpină, nu se mai găsesc decât arbuÅŸti. Se trece pe lângă stânca Panaghia ÅŸi se ajunge la “poalele” vârfului Toaca.

Aici este baza, după cum spune şi semnul, pentru vârf mai e nevoie de o ascensiune de jumătate de oră.

După un parcurs de incă vreo 30 de minute se ajunge la cabana Dochia, care din păcate mi-a lăsat o impresie proastă prin starea în care se afla.

De aici încolo traseul doar coboară, iar după 2h se ajunge la cascada Duruitoarea.

Şi după alte două ore se ajunge înapoi la staţiunea Durău.