Vreau să trăiesc frumos !

“Un popor care nu iÅŸi cunoaÅŸte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaÅŸte părinÅ£ii” spunea Nicolae Iorga.

De fiecare dată când călătoresc încerc să învăţ cât mai mult, să înÅ£eleg…

Într-o călătorie din 2011 am ajuns la Jidova unde am găsit un ultim castru ce delimita graniţa stăpânirii romane.

Aici am găsit un ghid extraordinar: un puşti care îşi făcea temele printre zidurile fostului castru pe care îl cunoştea foarte bine. Dacă va continua să studieze cred că va fi un foarte bun istoric.

El ne-a povestit de organizarea castrului, despre descoperirile arheologice şi despre un sistem de încălzire prin pardoseală de care beneficia conducătorul locului.

In acest loc a staÅ£ionat ÅŸi legiunea a V-a Macedonica – o legiune cu un istoric foarte bogat ( a fost cantonată un secol la Potaissa – Turda de astăzi).

Acest castru după ce am văzut cetăţile dacice de la Sarmizegetusa, Costeşti, Căpâlna îmi întregeşte imaginea despre ce a fost pe aceste locuri.

Am mai găsit fotografii şi informaţii şi pe http://cetatidintrecut.blogspot.ro/2010/03/castru-roman.html , un blog al unui om pasionat.

Cetatea de Scaun a Sucevei, întâlnită şi sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o cetate aflată la marginea de est a oraşului Suceava (în nordul României). Ea se află localizată pe un pinten terminal al unui platou aflat la o înălţime de 70 m faţă de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea întreaga vale a Sucevei.

Este preferată folosirea termenului de Cetatea de Scaun a Sucevei şi nu a celui de Cetatea Sucevei, deoarece în Suceava au existat două cetăţi: Cetatea de Scaun şi Cetatea de Apus (Cetatea Şcheia), ambele fiind construite de domnitorul Petru I Muşat (1375-1391).

Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificaţii construit în Moldova la sfârşitul secolului al XlV-lea, în momentul apariţiei pericolului otoman. Sistemul de fortificaţii medievale cuprindea aşezări fortificate (curţi domneşti, mănăstiri cu ziduri înalte, precum şi cetăţi de importanţă strategică), în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având şanţuri adânci.

Cetatea a fost construită la sfârşitul secolului al XIV-lea de Petru I Muşat, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ştefan cel Mare şi distrusă în secolul al XVII-lea (1675) de Dumitraşcu Cantacuzino. În prezent, Cetatea Sucevei se află în ruine.

Da, din păcate, cetatea este astăzi în ruine, dar sper să ajungă să fie reconstruită ca ÅŸi Cetatea NeamÅ£. Am ÅŸi remarcat câteva lucrări în interior, însă părăsite ÅŸi acestea. Se pare că există un proiect de restaurare pe durata a 5 ani – vom vedea!

La cetate se poate ajunge uşor din Suceava, urmărind marcajele. La intrare se plăteşte o taxă de 5 lei unui tip plictisit ce doar stă într-un ghişeu.

Din nou intrarea se face pe un pod din lemn, aşezat pe nişte stâlpi zdraveni din piatră, ce duce la poarta principală.

Comparând cu înălţimea mea (1,91m ) pot doar să îmi inchipui cum intrau acum 500 de ani călăreţii pe acea poartă.

Inelul cetăţii e spaţios, mă refer aici la spaţiul din interiorul zidurilor exterioare, primele de pază după canalul din jurul cetăţii.

Înăuntrul cetăţii se întrezăresc încăperi cu diferite destinaţii. Sunt camere dispuse şi la etaj, unde se poate urca pe nişte scări elicoidale şi apoi mai pot fi găsite încăperi ca nişte pivniţe dispuse mai jos decât nivelul clădirilor principale. Curtea domnească are o dispunere vestică şi oferă acces către toate clădirile interioare şi către turnurile de pază.

Acestea sunt clădiri ce au rezistat peste 600 de ani. Merită şi trebuie văzute pentru a ne cunoaşte istoria!

Cetatea Neamţ (cunoscută impropriu sub titulatura Cetatea Neamţului), este o cetate medievală din Moldova, aflată lângă oraşul Târgu Neamţ.

Ridicată în timpul lui Petru I al Moldovei, cetatea cunoaşte cea mai înfloritoare perioadă în timpul lui Ştefan cel Mare, care o include în sistemul defensiv de cetăţi ce aveau ca rol apărarea Moldovei.

Unul din cele mai cunoscute momente de glorie ale Cetăţii Neamţ este în anul 1691 când a rezistat în faţa atacurilor armatei poloneze conduse de Ioan Sobieski.

Am folosit această prezentare pentru corectitudinea istorică.

La cetate se poate ajunge din Târgu Neamţ, dar cu atenţie sporită pentru că panourile de informare au fost puse cu zgârcenie. Cu maşina se poate ajunge până la poalele dealului pe care se află cetatea şi apoi se urcă pe jos pe un drum foarte bun, amenajat cu coşuri de gunoi şi băncuţe pentru odihnă- e abrupt.

Cetatea reconstruită e impunătoare – se intră pe un pod suspendat pe câţiva piloni înalÅ£i  de piatră ÅŸi apoi pentru a pătrunde în interior se trece printr-o poartă din lemn masiv.

În interiorul cetăţii totul pare funcţional, există camerele plăieşilor, iatace, camerele domniţelor, camera de sfat, camere unde se depozitau pulberile şi armele, capcanele şi temniţele.

Un strănepot

În ultima cameră, cea de mai sus, temniţa, era întuneric şi frig chiar dacă afară temperatura trecea de 30 de grade Celsius. Acolo erau ţinuţi condamnaţii care mureau de sete, foame şi frig ( ce pedepse! ). În celelalte camere zidurile de piatră şi podelele de lemn ofereau un confort deosebit.