Ce bine ca esti

Nichita Stanescu

“E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.”

3 Responses to “Ce bine ca esti”

  • Anonymous Says:

    “…intr-o imbratisare
    mereu dureroasa, minunata mereu” asa simt si eu 🙂

  • Anonymous Says:

    Din ceea ce am citit mi-am dat seama ca traiesti frumos prin ceea ce vrei tu sa fie,ca ai iubit si simtit in fiecare moment al timpului tau ca in poeziile pe care le alegi si lumea care te inconjoara este de fapt creatia ta, fotografia prin ochii fotografului.

  • Anonymous Says:

    O minunata intamplare a unui suflet sensibil.

Leave a Reply